Tulburari depresive la copii si adolescenti

Tulburari depresive la copii si adolescenti

In fiecare an data de 7 aprilie marcheaza Ziua internationala a sanatatii.

Tema din acest an face referire la Sanatatea mintala - Depresia

Va prezentam in cele ce urmeaza mai multe detalii legate de Tulburarile depresive la copii si adolescenti.

Pierderea interesului sau a plăcerii pentru diferite activități, însoțită de iritabilitate, dispoziție tristă, acuze somatice si tendința la izolare socială, sunt semne care indica instalarea starii depresive la copii sau adolescenți. Intensitatea acestor manifestări poate fi subclinică, fiind vorba de manifestări depresive tranzitorii, sau clinică, daca persistă mai mult de două săptămâni.

Tulburările depresive se pot regăsi la copiii neglijaţi afectiv-emoțional, psihic și educativ și cu atat mai posibil în cazul copiilor abuzați. Episoadele depresive pot surveni în urma unui eveniment care reprezintă pentru copil pierdere importantă sau doliu: separarea părinţilor, decesul unei persoane apropiate, sau în urma unor situaţii de abuz.

Din punct de vedere clinic, simptomele prezente sunt variate în funcţie de vârstă. În cazul copilului preşcolar se observă apatie, modificari ale comportamentului alimentar, joc capricios sau refuzul jocului, plâns facil, iritabilitate, uneori enurezis, encoprezis, dureri abdominale, diaree sau vărsături. Şcolarul prezintă deseori simptome psihosomatice - cefalee, dureri abdominale, tulburări vegetative, dificultăți de concentrare a atenției, scăderea randamentului şcolar, scăderea eficienței în activitățile extrașcolare, iritabilitate, tendinţa la izolare, uneori accese de furie și violenţă; copilul este trist, poate avea apetit capricios, prezintă lentoare  motorie și verbală însoțită de scăderea imaginii de sine. În cazul adolescentului simptomatologia este asemănătoare cu cea a adultului. Acesta afirmă pierderea interesului şi plăcerii, lipsa de energie; apar frecvent tulburări de apetit şi de somn, sentimente de inutilitate, nefericire şi eşec, ideaţie suicidară şi chiar tentative de suicid.

În funcţie de severitatea simptomelor, cronicitatea şi persistenţa acestora, putem distinge între tulburarea distimică și tulburarea depresivă majoră.

Tulburarea depresivă persistentă (distimia) poate fi diagnosticată în cazul în care copilul sau adolescentul prezintă dispoziţie depresivă sau iritabilă o perioadă de cel puţin un an, tulburări alimentare şi de somn, scădere a energiei sau oboseală cronică, scădere a stimei de sine, dificultăţi de concentrare sau de luare a deciziilor, sentimente de lipsă de speranţă. Tulburarea apare mai des la copiii neglijaţi,  provenind din familii cu dificultăţi de exprimare emoţională şi de comunicare, cu un mediu familial intens conflictual. 

 

Criterii de diagnostic DSM V pentru

Tulburarea depresivă persistentă (distimia)[1]:

 

Această tulburare reprezintă o asociere într-un singur diagnostic a tulburării depresive majore cronice și tulburării distimice definite în DSM IV.

A.Dispoziție depresivă prezentă cea mai mare parte a zilei, mai multe zile da decât nu, fie confirmată prin relatare personală, fie observată de alte persoane, cu durată de cel puțin 2 ani.

La copii și adolescenți dispoziția poate fi iritabilă, iar durata trebuie să fie de cel puțin un an.

B. Prezența alături de starea depresivă a două (sau mai multe) din următoarele:

1. Apetit scăzut sau hiperfagie.

2. Insomnie sau hipersomnie.

3. Energie scăzută sau fatigabilitate.

4. Stimă de sine scăzută.

5. Capacitate de concentrare redusă sau dificultăți în luarea deciziilor.

6. Sentimente de lipsă a speranței.

C. În cursul perioadei de 2 ani (1 an pentru copii și adolescenți) simptomele de la Criteriile A și B nu au fost absente mai mult de 2 luni consecutive.

D. Criteriile pentru tulburarea depresivă pot fi prezente continuu timp de 2 ani.

E. Nu a existat niciodată un episod maniacal sau hipomaniacal, iar criteriile pentru tulburarea ciclotimică nu au fost întrunite niciodată.

F. Perturbarea nu poate fi atribuită unei tulburări schizoafective persistente, schizofreniei, tulburării delirante, altor tulburări specificate sau nespecificate din spectrul schizofreniei și altor tulburări psihotice.

G. Simptomele nu pot fi atribuite efectelor fiziologice ale unei substanțe (drog, medicament) sau altei afecțiuni medicale (hipotiroidism).

H. Simptomele determină o suferință sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional sau în alte domenii importante de funcționare.

Tulburarea depresivă majoră constă dintr-unul sau mai multe episoade depresive majore diferite. Un episod depresiv major este constituit de o perioadă de cel puţin 2 săptămâni în cursul căreia există dispoziţie depresivă, pierderea interesului sau plăcerii pentru aproape toate activităţile sau, în cazul copiilor şi adolescenţilor, dispoziţie mai curând iritabilă decât tristă. Copiii prezintă tulburări de alimentaţie şi somn, tulburări de memorie şi concentrare.

Depresia la copil şi adolescent poate apărea chiar la vârste mici şi este asociată deseori cu un risc crescut de suicid, abuz de substanţe şi tulburări de comportament. Copiii prezintă o funcţionare deficitară la nivel psihosocial, şcolar şi familial. Prevalenţa tulburării nu este deloc scăzută în populaţia generală, cazurile fiind mai frecvente în situaţii de abuz sau neglijare. 

O atenţie deosebită o solicită riscul de suicid ce poate apărea în cazul tulburărilor depresive.

Criterii de diagnostic DSM V pentru

Tulburarea depresivă majoră[1]:

A. Cinci (sau mai multe) dintre următoarele simptome au fost prezente în cursul aceleiași perioade de două săptămâni și reprezintă o modificare față de nivelul anterior de funcționare; cel puțin unul dintre simptome este fie (1) dispoziție depresivă fie (2) pierderea interesului sau plăcerii.

Nu se includ simptome care pot fi în mod evident atribuite unei alte afecțiuni medicale.

1. Dispoziție depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, fie indicată prin relatare personală (sentimente de tristețe sau vid interior, de lipsă a speranței), fie observată de alte persoane (pare trist).

La copii și adolescenți dispoziția poate fi iritabilă.

2. Diminuare marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile, cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi (indicată fie prin relatare personală, fie observată de alte persoane).

3. Scădere ponderală semnificativă involuntară sau creștere în greutate (o modificare de peste 5% din greutatea corporală într-o lună), sau diminuare ori creștere a apetitului aproape în fiecare zi.

La copii se ia în considerare incapacitatea de a atinge greutatea așteptată.

4. Insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi.

5. Agitație sau lentoare psihomotorie aproape în fiecare zi (observată de alte persoane, nu doar sentimente subiective de neliniște sau lentoare).

6. Fatigabilitate sau lipsă de energie aproape în fiecare zi.

7. Sentimente de inutilitate sau de vinovăție excesivă ori inadecvată (care poate fi delirantă) aproape în fiecare zi (nu doar autoreproș sau vinovăție în legătură cu faptul de a fi bolnav).

8. Diminuarea capacității de gândire sau concentrare ori indecizie, aproape în fiecare zi (indicată fie prin relatare personală, fie observată de alte persoane).

9. Gânduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideație suicidară recurentă fără un plan anume sau tentativă de suicid ori un plan specific pentru comiterea suicidului.

B. Simptomele cauzează suferință sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional sau în alte arii importante de funcționare.

C. Episodul nu poate fi atribuit efectelor fiziologice ale unei substanțe sau ale unei afecțiuni medicale.

Criteriile A-C reprezintă un episod depresiv major

Reacțiile la o pierdere semnificativă (doliu, pierderi financiare, pierderi în urma unui dezastru natural, afecțiune medicală gravă sau dizabilitate) pot include sentimentele de tristețe profundă, ruminații asupra pierderii, insomnia, apetitul diminuat și scăderea ponderală menționate la Criteriul A și pot fi asemănătoare unui episod depresiv. Deși astfel de simptome pot fi de înțeles sau considerate reacții normale la pierderea suferită, prezența unui episod depresiv major pe lângă răspunsul firesc la o pierdere semnificativă trebuie atent evaluată. Această decizie necesită inevitabil folosirea judecății clinice bazată pe istoricul persoanei și normele culturale în ceea ce privește exprimarea suferinței în contextul unei pierderi.

D. Apariția episodului depresiv major nu poate fi mai bine explicată de o tulburare schizoafectivă, schizofrenie, tulburare schizofreniformă, tulburare delirantă sau de alte tulburări specificate și nespecificate din spectrul schizofreniei și alte tulburări psihotice.

E. Nu a existat nici un episod maniacal sau hipomaniacal.

Acest criteriu nu se aplică dacă toate episoadele de tip maniacal sau hipomaniacal sunt induse de o substanță sau pot fi atribuite efectelor fiziologice ale unei afecțiuni medicale.

Asociată sentimentelor de inferioritate, insecuritatii, nesigurantei și fricii de abandon, depresia la copil sau adolescent poate fi văzută totodată și ca mecanism care atrage atenția anturajului de adulți al copilului (părinți, profesori, specialiști), asupra necesității unei schimbări importante privind dinamica relațiilor copilului, condițiilor și calității vieții sale.

Bibliografie: American Psychiatric Association – DSM-5: Manual de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale, editia a5-a, Bucuresti, Ed. Medicala Callisto, 2016, (1)

0 Comentarii

Lasa un comentariu